Medii de filtrare acrilice

În mod normal, în filtrare, când vorbim de acrilic ne referim de fapt la acrilic homopolimer care este format 100% din acrilonitril. Ocazional, sunt folosite fibre acrilice de tip co-polimer care sunt mai ieftine şi au performanţe mai slabe.

Mai jos este ilustrată diferenţa din punct de vedere chimic:

HOMOPOLIMER

Performanţa termică a homopolimerului este semnificativ mai bună; a se vedea imaginea de mai jos în care sunt prezentate cele două variante de acrilic înainte şi după expunerea la aer, timp de 1 oră şi 4 ore la 170°C, ilustrând închiderea graduală la culoare generată de oxidare:

Aplicaţiile caracteristice pentru fibrele fetruite cu acul sunt:

Generarea de curent electric	Ciment	Carbonat de calciu (var)
Incinerare	Topitorie	Asfalt

Rezistenţa acrilicului este destul de mică şi, uneori, aceasta este crescută prin amestecarea fibrelor cu poliester şi ţeserea unei pânze de ranforsare din acrilic şi fire filamentare din poliester.

Chiar dacă acrilicul nu se hidrolizează, mai multe aplicaţii folosesc tratamente de impermeabilizare pentru a reduce tendinţa de aderare a calupurilor umede sau uleioase.

Fiind o fibră sintetică, există tendinţa ca, în anumite situaţii, pâslele să se încarce electrostatic. În cazul anumitor pulberi, acest lucru poate creşte riscul de explozie. Pentru a disipa această încărcătură, pâsla poate fi modificată prin încorporarea fibrelor conductoare sau prin folosirea unei ranforsări de tipul unei pânze conductoare. În acest caz, fibra preferată este cea din inox datorită condiţiilor specifice pâslelor din acrilic.

Atributele principale ale fibrei acrilice sunt excelenta rezistenţă la hidroliză, costurile mici în comparaţie cu fibrele de înaltă performanţă şi rezistenţa la temperaturi destul de ridicate: